Written by Un tip statea cu sotia la TV.
La un moment dat, el se intoarce spre ea si-i spune:
“Pun pariu ca nu-mi poti zice nimic care sa ma faca si bucuros si trist in acelasi timp.”
Replica ei?
“O ai cea mai mare dintre toti prietenii tai.”
Monthly archives for October, 2008
Banc de la Alinutza
Sosie pentru Sarah
Asta apare pe craiglist:
Reply to: gigs-836109998@craigslist.org [?]
Date: 2008-09-10, 8:20PM PDTLooking for a Sarah Palin lookalike for an adult film to be shot in next 10 days.
Major adult studio.
Please send pix, stats etc. ASAP
Pay: $2000-3000
No anal requiredLink anunt aici.
Se zvoneste ca au si gasit-o: e Lisa Ann (din gasca de la Hustler), deci s-ar putea sa se schimbe cerintele in “anal required”. Despre partenerul ei xxx nu se zice nimic. Probabil ca au gasit deja unul care sa semene cu Obama. Iata si poza ei, via Wikipedia.
Castigat la belciuge?
Unul dintre bunicii mei mi-a povestit odata care este geneza expresiei “Ce, sunt castigat la belciuge?”. In targurile de distractii de pe vreme a lor (in Buzau cel mai celebru era/este Dragaica) erau unii care aveau cateva rate (ratze, nu faceau imprumuturi pe atunci)care inotau intr-un butoi mai scund. Dadeai niste bani si primeai cateva belciuge (cercuri din lemn), pe care le aruncai spre rate. Daca reuseai sa-i arunci ratei belciugul in jurul gatului, o luai acasa. E clar acum care este explicatia/semnificatia expresiei.
Iata insa varianta sexuala a jocului respectiv, adusa in zilele noastre:
La 11,16 $ poate fi cumparata de aici.
Imi arde de facut misto de mor, dar uluiala e mai puternica! O las asa, ziceti voi ceva…daca mai puteti 
Nuduri fara linii
Astazi vi-l propun spre “studiu” pe Libor Kappel, un fotograf foarte nonsalant. E greu de rupt conceptual liniile corpului feminin in asa fel incat sa il poti re-conceptualiza in ipostaze/sensuri noi, dar fotografului ceh asta ii reuseste de minune. Stapaneste la perfectie clar-obscurul. Dozajul perfect de umbra/lumina face din nudurile lui adevarate “preludii” vizuale – multe dintre nudurile sale par sa fie abia o promisiune a ceva ce abia urmeaza sa se intample. Saitul lui de prezentare are meniul in ceha, dar cum imaginile sunt un limbaj universal, o sa va descurcati voi. Nu ocoliti nici celelate sectiuni ale saitului. Aveti ce vedea, pe indelete. Link aici
Sex la pret redus
Nu am aflat un pont nou: cel mai ieftin sex e tot ala de unul singur iar cel mai scump e tot ala cu sotia.
Dar. Vroiam sa scriu o cronica despre o carte care mie mi-a placut in mod deosebit: Tot ce ai vrut sa stii despre sex * dar ti-a fost teama sa intrebi. Cartea lui David Reuben e editata la Curtea Veche si arata cam asa, in varianta de 20 RON :
Bun. Intre timp (adineauri) aflu ca maine Jurnalul National iese cu aceeasi carte la 10 RON. Va arata cam asa:
Asa ca o cam las balta cu cronica, anuntul in sine cred ca e mai important.
Acum, nu pot sa va zic pe care dintre ele sa o luati. Probabil ca aia de maine apare pe o hartie mai proasta – si la astea date cu ziarul grija pentru felul cum e lipita sau cum arata cartea in general si altele asemenea cam lasa de dorit.
Apropo, n-am vazut editie mai prost /tradusa/ingrijita/tiparita ca una din Colectia Cotidianul: “Cartea cu himere”. Pacat de ce ar fi trebuit sa fie (proza fantastica de la Voltaire pana azi), e ilizibila!
In fine, pipaiti, dati si voi cu ochiul maine si daca e ok cat de cat, la 10 lei chiar ca se merita.
E scrisa cu mult, mult umor, e mai documentata decat multe altele cu pretentii-nejustificate si, dincolo de toate astea, cartea reprezinta inca (dupa 30 de ani) un fenomen cultural de o amploare uriasa. Eu, spre exemplu, cand am avut ideea de a face sexus.ro am avut in cap cartea asta. Bine, prima editie, asta de maine e a doua si tine cont de ce s-a intamplat/aflat/infirmat in ultimii 30 de ani.
Aici e articolul/anuntul din JN, aici e saitul Editurii Curtea Veche, unde se gasesc ambele editii (probabil ca editia de Jurnal poate fi cumparata de la ei si ulterior). Sper totusi ca editia de maine sa fie ok, am vazut ca si-a pus si editura logo-ul, asa ca chiar nu cred sa-si bage picioarele, Curtea Veche are staif. Daca o ia cineva maine cu Jurnalul, sa ne spuna si noua cum e, daca merge deschisa fara sa cada foile etc.
Vorbim
Aida sau…?
Vineri seara. E 18.10 iar eu pun mana pe telefon si sun in stanga si-n dreapta. Le povestesc ce-am patit. Rasete copioase.
Bogdanel: “trebuie sa pui neaparat asta pe sexus”.
Moshu: “Te-a facut ala! Hahahaha!”. Si alte “hahahaha”.
Am ezitat sa postez pana azi, pentru ca nu stiam cum s-o fac. Patania e atat de neverosimila, incat pare “too much” pana si pentru un scenariu de spot publicitar. Mi-era teama ca n-o sa fiu crezut, si ca mai bine ar fi s-o dau ca “fiction”. In cele din urma o sa va povestesc si voua cum a fost, o luati cum vreti. Va inteleg daca aveti dubii de verosimilitate. Pana si eu am avut rezerve: sambata dimineata cand m-am trezit ma intrebam daca nu cumva am visat. Se pare ca nu. Uite cum fu:
Vineri se deschide stagiunea. Am bilete la Aida, la 18.30. Sunt cam in criza de timp. Taxiuri ioc. Bulevardul pare insa nu prea aglomerat. Ma risc si ma sui in 137. Imi spun: in caz ca-i aglomeratie, ma dau jos, iau un tramvai si fac Timisoara in 10 minute. Se pare ca am noroc, nu-i aglomerat. O sa ajung la timp. La si zece o sa fiu la Eroilor.
La Academie urca un mosnegut simpatic. Pantofi sport, costum de in, camasa de canepa, tuns scurt si cu o privire agera. Dau sa-i cedez locul.
El: “Tinere, nu-i nicio problema. Stai jos, nu sunt atat de batran pe cat par.”
Eu: “Luati loc, oricum eu cobor la prima.”
El: “Pai atunci ma asez si eu la prima…”
Ultimul semafor pana in Eroilor. Ma ridic deja. El se aseaza si instantaneu incepe sa fredoneze o melodie a lui Gyuri Pascu de a carei existenta uitasem de mult:
“Africa, Africa! Vai, ce cur fierbinte! – Tinere, frige scaunul! Ai fundul incins rau de tot! Sigur nu vrei sa cobori la Opera ?”
Lumea interzisa. Pe mine da sa ma umfle rasul. Si-i spun:
“Pai chiar ma duc la Opera. Am bilete la Aida!”
El: “Aida sau Ailua- la buci? Asta-i intrebarea! Tinere, se pare ca te duci la Hamlet, nu la Opera!”. Si-ncepe sa fredoneze iar melodia lui Gyuri, fluierand usor si uitandu-se pe geam, semn ca dialogul nostru se terminase.
Am coborat razand, fara replica. Si am inceput sa sun.
Si trebuie sa recunosc ca a avut dreptate Moshu: m-a facut!
Foto: Aida Cast, via Wikipedia.org (The “triumphal scene” from Opera Pacific‘s production of Aida in 2006, starring Angela Brown as Aida, Donnie Ray Albert as Amonasro, Andrew Gangestad as Ramfis, Carl Tanner as Radames, Milena Kitic as Amneris, and Stefan Szkafarowsky as King of Egypt)
Aproape nud
Si la fel de aproape…orice altceva.
Am dat peste Bruno Dayan si inca nu-mi dau seama peste ce am dat. E straniu, e sexual, e posh dar si morbid (?). Un amestec ciudat, care imi creeaza stari contradictorii. Chiar astept si din partea vostra ceva pareri: cum nu pot sa identific ce vad, iar lucrurile care-mi plac la fotografii sunt egale ca pondere cu cele care imi repugna (dar tot le-as alea-alea), ma intreb daca sunt singurul care simte asa ceva. Ca daca da, am o vaga idee despre ce ar trebui sa fac…
Link site oficial Bruno Dayan aici
Foto via Open Eye Photography Blog
