The Wayward Cloud -asta este titlul englezesc al filmului taiwanez “Tian bian yi duo yun“. Am ajuns la el pornind de la secventa asta, care m-a lasat cu gura cascata:

Si mi-am zis, cum ar zice probabil oricine la prima vedere , ca “japonezii astia au luat-o razna”.

Era “made in Taiwan”, dar vorba cuiva – “pe acolo!”

Insa mi s-a parut ca prea e corect din punct de vedere cinematografic ce se intampla acolo. Si ca scena asta pare a fi dintr-un film suprarealist, produs serios.

Recunosc ca mi-era rusine sa nu cumva sa ma insel . Si am inceput sa sap, dand peste o alta secventa, din acelasi film.

Si-atunci m-am simtit ca un cautator de aur care a dat din greseala peste marele filon.

Filmul e unul premiat la Berlinala din 2005 – si cu asta am cam incheiat introducerea.

Va mai spun ca este un film parabola despre alienarea sociala generata de industria pronografica. Un film turnat ca un vis, ultimele 20 de minute fiind cele in care sensurile incep sa se dezvaluie. Despre dimensiunea invaziva a pornografiei. Transferul psihologic strain de erotism. Mecanicismul.  Grotescul dictaturii formei, in dauna continutului. Si tac naibii din gura, ca va sperii si n-o sa va mai treaca prin cap sa dati un search dupa el.

Mai bine spun ca actiunea se petrece intr-un spatiu in care oamenii inlocuiesc apa cu pepenii. Ca e vorba de un actor de filme porno si de relatia acestuia cu prietena sa. Ca e o comedie melancolica. Ca se foloseste de pretextul pornografic pentru a te pune pe ganduri referitor la multe alte forme de exploatare. Ca filmul nu este unul moralizator. Si ca trebuie vazut (TOT!), ce mai, ca vad ca nu pot vorbi despre el folosind doar vocabularul de baza…

P.S. Daca subiectul va suscita interesul si vreti si un alt unghi (POV), va recomand si articolul Singuratatea actorului de filme porno. Asta ca sa stiti mai multe despre munca de toate zilele in industria xxx.