Written by Hai sa trecem peste alea de Anul Nou ca parca nu mai au nici un farmec. Gata. In plus, de data asta facem altfel. Nu mai dam materialul video cu un intro text. O sa vedeti intai un filmulet, dupa care o sa va spun si eu un pas (cu “a” de la maciuca – nearticulata) al meu. Daca nu aveti 4 minute la dispozitie, inchideti acum site-ul si reveniti cand aveti ragazul asta. Nu cititi ce am scris sub fereastra video inainte de a vedea filmuletul, ca sa nu pierdeti din placerea vizionarii.
De fapt, stiti ce? Sa ramanem azi cu filmul. Chiar daca reusesc sa scriu ceva misto, ar fi prea mult. Data viitoare va spun si care era pasul meu…
Asa. Uite:
P.S. Multumesc lui Dragu pentru link!
nu imi mai aduceam aminte finalul. ce sa zic, interesant cum unii inca mai au sperante de genul “cauta-ma tu”.
o metafora subtila, nu neaparat sexuala a societatii in care traim. din pacate ma incadrez in categoria care coboara la prima.
“j’attendrai le suivant..”. la post ma refer =)
@merlin…
@bogdanel. Intr-adevar, o metafora. Si eu sunt din aceeasi categorie. Poate chiar mai rau- as fi tras semnalul de alarma intre statii si ieseam pe geam. Dar n-o sa zic niciodata despre asta “din pacate”. E foarte misto sa faci parte din “categorie”. Cred ca lumea asta mai are o sansa cat timp va exista macar unul care sa coboare la prima. Daca nu, oricum nu mai conteaza…
P.S. Ar fi un “din pacate”. Din pacate faza nu s-a intamplat pe bune cu tipa coborand pe peron si cu mine ramanand in vagon. Mama, ce bataie isi lua ala!
Dermacultura, poate ca nu ar trebui sa te grabesti sa-l bati pe impostor. Eu unul cred ca femeia nu il condamna pe farsor. Discursul lui a fost fals, dar emotia traita de femeie a fost, poate, unul din cele mai adevarate lucruri traite de ea. Nu cred ca personajul feminin a mai avut sansa de a se bucura atat de sincer precum a facut-o in timp ce barbatul “isi exprima sentimentele”. Altfel nu ar fi iesit asa de navalnic din metrou (in ciuda recomandarilor tanarului). Cea ce mi se pare cel mai semnificativ in film este momentul unic in care se intalnesc marturisirea barbatului si bucuria femeii. Mai putin conteaza ca momentul acela dureaza doar doua minute. Poate ca si daca s-ar fi casatorit, finalul ar fi fost dezamagitor. Singurele adevaruri care raman sunt fericirea aia trecatoare, speranta si increderea oamenilor care inca se agata de ceea ce e normal… Oricum, la limita, toti suntem singuri, precum era femeia inainte si dupa ce s-a urcat in lift.
@dyonis
si care provoaca bucurie/pace/etc nu numai celui care actioneaza, ci si aceluia asupra caruia actiunea se rasfrange. Nu vreau sa povestesc prea multe despre “resorturile” a ceea ce traiesc acum (nicidecum sa le justific) pentru ca mai trebuie sa creasca pentru a putea oferi ai altora…”ca pe mine insumi”, corect…:) Se poate insa ghici ceva si fara sa fac asta 
.
imi cer scuze ca abia acum i-am dat drumul comentariului tau. Sunt intr-o convalescenta prelungita ce ar explica faptul ca 4 zile nu mi-a trecut niciun gand sexual si implicit legat de blogul asta prin cap (ma crede cineva? poate cu blogul… hihihi).
Ma refer acum la raspunsul tau.
Trec in ultima vreme printr-o perioada de “maturizare” ii zic eu (febra ajuta…). O perioada in care imi este foarte scarba de idei in general. Imi plac insa din ce in ce mai mult actiunile care izvorasc din impulsuri firesti
Si mai sar niste jaloane pana la ultimul dintre ele, intrebandu-te: ai intalnit vreo persoana care intr-adevar sa creada si sa actioneze in consecinta, nu doar sa declame, ca si-ar da la schimb intreaga lui/ei existenta banala pentru 2 minute, hai o zi – de fericire maxima?!
Daca nu, atunci…?
ce trist…
bine ai venit, delia!