Comments on: Si daca, totusi…

By: Trilema - Un blog de Mircea Popescu. Ceea ce vedeti aici...

Trilema - Un blog de Mircea Popescu. Ceea ce vedeti aici... — Tue, 10 Feb 2009 05:30:43 +0000

[...] deci deunazi pe un foarte interesant blog o chestie foarte interesanta. Si m-am gandit ca merita mentionata. Suna cam vag, nu [...]

By: Dermacultura

Dermacultura — Mon, 12 Jan 2009 17:19:51 +0000

bine ai venit, delia!

By: delia

delia — Mon, 12 Jan 2009 13:20:37 +0000

ce trist…

By: Dermacultura

Dermacultura — Sat, 10 Jan 2009 01:25:33 +0000

@dyonis
imi cer scuze ca abia acum i-am dat drumul comentariului tau. Sunt intr-o convalescenta prelungita ce ar explica faptul ca 4 zile nu mi-a trecut niciun gand sexual si implicit legat de blogul asta prin cap (ma crede cineva? poate cu blogul… hihihi).
Ma refer acum la raspunsul tau.
Trec in ultima vreme printr-o perioada de “maturizare” ii zic eu (febra ajuta…). O perioada in care imi este foarte scarba de idei in general. Imi plac insa din ce in ce mai mult actiunile care izvorasc din impulsuri firesti si care provoaca bucurie/pace/etc nu numai celui care actioneaza, ci si aceluia asupra caruia actiunea se rasfrange. Nu vreau sa povestesc prea multe despre “resorturile” a ceea ce traiesc acum (nicidecum sa le justific) pentru ca mai trebuie sa creasca pentru a putea oferi ai altora…”ca pe mine insumi”, corect…:) Se poate insa ghici ceva si fara sa fac asta .
Si mai sar niste jaloane pana la ultimul dintre ele, intrebandu-te: ai intalnit vreo persoana care intr-adevar sa creada si sa actioneze in consecinta, nu doar sa declame, ca si-ar da la schimb intreaga lui/ei existenta banala pentru 2 minute, hai o zi – de fericire maxima?!
Daca nu, atunci…?

By: dyonis

dyonis — Wed, 07 Jan 2009 04:54:35 +0000

Dermacultura, poate ca nu ar trebui sa te grabesti sa-l bati pe impostor. Eu unul cred ca femeia nu il condamna pe farsor. Discursul lui a fost fals, dar emotia traita de femeie a fost, poate, unul din cele mai adevarate lucruri traite de ea. Nu cred ca personajul feminin a mai avut sansa de a se bucura atat de sincer precum a facut-o in timp ce barbatul “isi exprima sentimentele”. Altfel nu ar fi iesit asa de navalnic din metrou (in ciuda recomandarilor tanarului). Cea ce mi se pare cel mai semnificativ in film este momentul unic in care se intalnesc marturisirea barbatului si bucuria femeii. Mai putin conteaza ca momentul acela dureaza doar doua minute. Poate ca si daca s-ar fi casatorit, finalul ar fi fost dezamagitor. Singurele adevaruri care raman sunt fericirea aia trecatoare, speranta si increderea oamenilor care inca se agata de ceea ce e normal… Oricum, la limita, toti suntem singuri, precum era femeia inainte si dupa ce s-a urcat in lift.

By: Dermacultura

Dermacultura — Tue, 06 Jan 2009 20:53:57 +0000

@merlin…
@bogdanel. Intr-adevar, o metafora. Si eu sunt din aceeasi categorie. Poate chiar mai rau- as fi tras semnalul de alarma intre statii si ieseam pe geam. Dar n-o sa zic niciodata despre asta “din pacate”. E foarte misto sa faci parte din “categorie”. Cred ca lumea asta mai are o sansa cat timp va exista macar unul care sa coboare la prima. Daca nu, oricum nu mai conteaza…
P.S. Ar fi un “din pacate”. Din pacate faza nu s-a intamplat pe bune cu tipa coborand pe peron si cu mine ramanand in vagon. Mama, ce bataie isi lua ala!

By: bogdanel

bogdanel — Tue, 06 Jan 2009 19:13:59 +0000

o metafora subtila, nu neaparat sexuala a societatii in care traim. din pacate ma incadrez in categoria care coboara la prima.
“j’attendrai le suivant..”. la post ma refer =)

By: Merlin666

Merlin666 — Tue, 06 Jan 2009 16:15:00 +0000

nu imi mai aduceam aminte finalul. ce sa zic, interesant cum unii inca mai au sperante de genul “cauta-ma tu”.