De fapt, stiti ce? Sa ramanem azi cu filmul. Chiar daca reusesc sa scriu ceva misto, ar fi prea mult. Data viitoare va spun si care era pasul  meu…

Asa. Uite:

P.S. Multumesc lui Dragu pentru link!

Si mi-am zis, cum ar zice probabil oricine la prima vedere , ca “japonezii astia au luat-o razna”.

Era “made in Taiwan”, dar vorba cuiva – “pe acolo!”

Insa mi s-a parut ca prea e corect din punct de vedere cinematografic ce se intampla acolo. Si ca scena asta pare a fi dintr-un film suprarealist, produs serios.

Recunosc ca mi-era rusine sa nu cumva sa ma insel . Si am inceput sa sap, dand peste o alta secventa, din acelasi film.

Si-atunci m-am simtit ca un cautator de aur care a dat din greseala peste marele filon.

Filmul e unul premiat la Berlinala din 2005 – si cu asta am cam incheiat introducerea.

Va mai spun ca este un film parabola despre alienarea sociala generata de industria pronografica. Un film turnat ca un vis, ultimele 20 de minute fiind cele in care sensurile incep sa se dezvaluie. Despre dimensiunea invaziva a pornografiei. Transferul psihologic strain de erotism. Mecanicismul.  Grotescul dictaturii formei, in dauna continutului. Si tac naibii din gura, ca va sperii si n-o sa va mai treaca prin cap sa dati un search dupa el.

Mai bine spun ca actiunea se petrece intr-un spatiu in care oamenii inlocuiesc apa cu pepenii. Ca e vorba de un actor de filme porno si de relatia acestuia cu prietena sa. Ca e o comedie melancolica. Ca se foloseste de pretextul pornografic pentru a te pune pe ganduri referitor la multe alte forme de exploatare. Ca filmul nu este unul moralizator. Si ca trebuie vazut (TOT!), ce mai, ca vad ca nu pot vorbi despre el folosind doar vocabularul de baza…

P.S. Daca subiectul va suscita interesul si vreti si un alt unghi (POV), va recomand si articolul Singuratatea actorului de filme porno. Asta ca sa stiti mai multe despre munca de toate zilele in industria xxx.

Un fotograf japonez de 70 de ani, Kohei Yoshiyuki, propune intr-o galerie din Chelsea o serie de fotografii numita “The Park”. Dupa ceea ce spune el, acestea sunt instantanee realizate cu un blitz cu infrarosu in parcul Chuo, in Shinjuku. E vorba de mai multe cupluri, atat heterosexuale cat si homosexuale care fac sex spre deliciul unor hoarde de voyeuri care ii “paraziteaza” extrem de incantati.

Trecand peste diferentele culturale majore dintre noi si ei, diferente care ne fac sa respiram pe gura cand vedem fotografiile in cauza, s-ar putea sa asistam la un declin al filmelor pentru adulti. Marele plus al acestui tip de spectacol erotic mi se pare a fi, dincolo de realism si de “interactivitate” (vezi foto), faptul ca un simt atat de neglijat (nu e vorba de bunul simt, desigur) – si anume mirosul, intra si el in ecuatia multimedia.

Daca vrea cineva sa se bucure de o asemenea experienta multimedia, singura solutie pentru restul lumii, in afara de japonezi, este aceea de a pune un stavrid-merlucius-cod decongelat in aparatul de aer conditionat, dat drumul acestuia pe aer cald in timp ce se urmareste un film de profil. Daca treceti peste impulsul de a pune si niste mujdei in aparatul de aer conditionat, va fi, probabil, o experienta multimedia de tinut minte .

Link serie aici

Foto si info via Orgasmatrix – atentie, continut “extrem” de adult.

Ideea expozitiei este centrata in jurul unui robot copil si al mamei sale care scaneaza computerul de acasa in cautare de filme porno. Iar vizitatorii pot vedea, intr-o calitate grafica deosbita, scene sexuale avand ca actori robotii. “Am vrut ca vizual sa arate ca un film porno mut de pe alta planeta” – spune Sullivan. Si se pare ca a reusit, succesul fiind imens, in principal datorita “realismului industrial” realizat cu ajutorul graficii de ultima generatie.

Ma bucur ca Sullivan si-a propus sa recreeze atmosfera sexual-robotica de pe alta planeta si nu din Romania. Scenariul ar fi fost cu totul altul. Baietelul robot ar fi trebuit sa downloadeze filmele porno de pe DC++. Intre timp, mama robot, care tocmai venise de la piata, alarmata de scartaitul ritmic venind din camera odraslei, il surprinde pe acesta frecandu-si frenetic piulita firava. Incepe sa planga, intrebandu-se cu ce a gresit. Intre timp, tatal robot, care la randul lui se intoarce acasa – dar de la bar – ii aplica fiului o corectie fizico-chimica memorabila, dupa care se retrage in cealalta dintre cele 2 camere ale apartamentului gri dintr-un bloc tot gri de 10 etaje – pentru partida sexuala a lunii in curs. Dupa 30 de secunde, destinul este scris: peste cativa ani, un alt robotel va fi batut pentru ca downloada filme porno, de data asta chiar de fratele sau.

Ar fi fost un scenariu tare aiurea, este? Bine, mai putin pentru regizorii romani care ar fi fost fericiti sa ecranizeze o drama atat de romaneasca. S-ar numi, probabil, 4 palme, 3 pumni si 2 capete in gura. Si ar fi fost primul SF romanesc care ar castiga la Cannes

Mai multe (inclusiv foto) despre expozitie, in Wired – link aici

Pai am. Ca se citeste renuntarea in ochii lor. Ca sunt multumiti cu putin. Ca in ziarele pe care le citesc ei nu apare Shigeo Tokuda, pe care sa-l decupeze si sa-l puna langa icoana cu Sf. Mina din coltul de Rasarit al casei. Ia, uite aici mandretea Japoniei:

Acest japonez MODEL, in varsta de 73 de ani, a inceput, din plictiseala, un nou capitol in viata sa: acela de actor porno! Ba mai mult: sunt colegi de generatie care ii si cumpara filmele, deci la ei se da 6/6 altfel, nu in parc si nu cu zaruri. Poarta-n casa!

Link video CNN aici